La finalul anului trecut, Ministerul Fondurilor Europene demara un proiect prin POSDRU, in valoarea de 125 de milioane de euro, denumit Romania Start-Up. O suma foarte mare dedicata infiintarii de firme noi, urmandu-se a se finanta cu 25.000 de euro peste 1600 de intreprinzatori. Timpul fiind limitat, banii trebuind cheltuiti in putin peste un an, cei de la Ministerul Fondurilor Europene au aplicat un principiu la prima vedere corect: ”noi ca stat nu suntem in stare sa cheltuim fondurile corect si nici resurse nu avem. Nu mai bine dam banii unor entati private si ele sa se ocupe de implementarea efectiva a proiectului?”
Si asa s-a si intamplat. In cadrul apelului de proiecte au fost desemnati in luna februarie 40 de intermediari castigatori, fiecare intermediar fiind format 3-4 entitati juridice de diverse forme: Asociatii, ONG, Universitati, Patronate sau SRL-uri si SA-uri private. Ce trebuia sa faca acest intermediar? Sa ia 2-3 milioane de euro fiecare, din care 1 milion de euro sa-l dea drept subventie catre 40 de firme. Restul de 1-2 milioane de euro erau folositi pentru a sustine cursuri de antreprenoriat pentru 400 de oameni si pentru a implementa proiectul. O suma cat se poate de generoasa, chiar supradimensionata pentru un proiect cu o durata de implementare de doar 10 luni.
Te-ai astepta asadar, ca pentru mediul privat, in conditiile unei finantari mai mult decat suficiente, sa nu aiba probleme in implementare, ba mai mult, sa dea un exemplu de bune practici in implementarea unor programe de finantare, mai ales comparativ cu cele deja derulate de catre Ministerul Economiei. In realitate insa, desi suntem la jumatatea perioadei de implementare, lucrurile stau complet invers. Si o sa redau mai jos doar cateva exemple pentru care as vrea sa-mi sustin titlul acestui articol.
– In primul rand, au avut nevoie de 3 luni de zile pentru a prezenta o procedura de implementare a proiectului destinata beneficiarilor finali ai programului. Macar modelul de plan de afaceri putea fi prezentat inainte. Dar din contra, de multe ori el a fost prezentat cu 2 zile inainte de demararea inscrierilor sau uneori chiar dupa inscriere. Site-urile de prezentare ale proiectelor nu erau finalizate nici dupa 4 luni de la demararea proiectului.
– La cursurile de antreprenoriat, trainerii sau consultantii privati invitati oferau de foarte multe ori informatii incorecte: esti obligat la SRLD sa ai doi angajati (incorect, valabil doar daca obtii finantare in programul dedicat SRLD), poti alege intre impozit pe profit si impozit pe venit (incorect, prevederea s-a scos de peste 2 ani, acum majoritatea microintreprinderilor au impozit pe venit), trebuie sa te duci la notar sa iti infiintezi o firma (din nou incorect, precum se poate vedea aici).
– Te-ai astepta ca aversiunea la risc a unui privat sa fie ridicata, insa in implementare toti intermediarii au ales de fiecare data varianta cea mai sigura pentru ei, chiar daca nu era deloc avantajoasa pentru beneficiarii finali. De exemplu, desi nu exista nicio baza legala, o parte din intermediari au decis sa nu accepte SRLD-uri la finantare, interpretand gresit termenul de dubla finantare si considerand-o implicita doar prin natura SRL-D-ului. Ba mai mult, unii dintre ei au obligat potentialii beneficiari sa se angajeze in costuri inutile inca de la inceput (precum rezervarea denumirii de firma) fara ca acestia sa nu aiba garantia niciunei finantari.
– Inconsecventa in comunicare. Mare parte dintre intermediari au avut mai multe puncte de implementare, in general 2-3. La fiecare speta, fiecare punct de implementare dadea un raspuns diferit, de multe ori contradictoriu.
– Transparenta foarte redusa. Unul dintre intermediari a fost in stare sa afiseze lista de castigatori fara niciun punctaj aferent ca dovada a evaluarii. Iar in momentul depunerii contestatiilor, nici nu s-a sinchisit sa dea vreun raspuns.
– Intr-o comisie de evaluare, reprezentatul mediului de afaceri respingea proiectele care aveau ca domeniu de activitate ceva similar propriei afaceri din dorinta de a elimina competitia.
– Schimbarea regulilor jocului in timpul jocului. Numerosi intermediari, chiar si dupa desemnarea castigatorilor, au venit cu noi reguli de respectat: au schimbat suma de bani cu care trebuia sa vina beneficiarul final, i-au impus doar anumite forme de organizare sau structura de actionariat, au solicitat schimbarea structurii de costuri sau i-au cerut inclusiv sa vina cu garantii bancare pentru cei 25.000 de euro.
– Inconsecventa in implementarea programului intre cei 40 de intermediari este enorma, diferentele de interpretare de speta fiind de foarte multi ori contradictorii. S-a ajuns pana la punctul in care, intr-un caz extrem, unul dintre intermediari a considerat faptul ca intervalul 18-25 de ani exclude oamenii de 25 de ani.
– Multe cunostinte financiare ale acestora de multe ori sfidau orice urma de competenta profesionala. Au existat modele de previziuni financiare in care valoarea TVA-ului era calculata aplicand procentul de 24% la valoarea totala cu tot cu tva a unui bun.
– Multi dintre intermediari nu au fost capabili sa gaseasca 40 de oameni doritori sa primeasca 25.000 de euro nerambursabili. Suna incredibil, nu-i asa? Sa oferi 25.000 de euro nerambursabili, fara contributie proprie initial si sa nu gasesti 40 de oameni care sa-si doreasca asa ceva. Noi suntem o firma de consultanta si nu ne-am implicat direct in acest program. In schimb, indirect, am acordat consultanta pentru beneficiarii care au solicitat finantarea de 25.000 de euro, in primul rand prin realizarea planului de afaceri necesar la inscriere. Si cu un buget total de promovare cheltuit de doar 100 de euro am avut mai multi clienti pe care i-am inscris cu succes decat au avut unii intermediari, doritori inscrisi. Majoritatea intermediarilor s-au vazut in situatia sa redeschida sau sau prelungeasca perioada inscrierilor de 2-3 ori pentru a putea sa aiba suficienti oameni care sa primeasca 25.000 de euro. Aproape incredibil, nu-i asa? Reamintesc, fiecare intermediar a avut 1-2 milioane de euro din care puteau folosi evident bani si pentru promovare. Si totusi, promovarea, care este este esentiala pentru orice entitate privata, a lipsit cu desavarsire la multi dintre intermediari.
Iar acestea sunt doar cateva din problemele cu care ne-am confruntat. Insa in realitate, daca le contorizam si pe cele de care noi nu stim, ele sunt si mai multe, cazurile absurde fiind la ordinea zilei. Iar implementarea efectiva abia acum incepe. In final, concluzia e simpla: implementarea programului Romania Startup de catre entitatile private din Romania a fost la fiecare capitol (transparenta, comunicare, usurinta in utilizare, claritate ghid, perioada de inscriere) sub nivelul programelor de finantare derulate de Ministerul Economiei. Foarte surprinzator as putea spune. Mai mult, nu este vorba ca un intermediar sau doi au avut probleme, ci nici macar unul singur nu pot spune ca a reusit sa se ridice la nivelul programului SRLD sa dau exemplu. Chiar comparativ cu varianta initiala a acestuia, din 2011.
Avem de foarte multe ori tendinta de a acuza statul si limitele impuse de acesta. E mai usor sa dam vina pe altcineva. E adevarat, acele limite exista si unii intreprinzatori sunt afectati de ele. Insa cred ca pentru mediul de business in general, acele limite inca nu isi produc efectele. Cred ca performanta (sau contraperformanta mai bine spus) atator entitati private in programul Romania Startup arata ca mediul de business mai are de crescut pana cand sa poate sa acuze statul de performantele proprii reduse. Si ca daca vrem sa crestem trebuie intai sa incepem cu noi. Si personal cred ca un mediu de business performant poate sa determine si un stat performant, nu doar invers.
Sa nu uitam erata care a eliminat o intreaga categorie de coduri caen si care a cerut ca beneficiarul final sa vina cu o contributie proprie din cei 25000, stabilita la nivelul proiectului. Plus obligativitatea de a avea un angajat care a terminat cel putin studiile liceale ( nu mai tin minte exact denumirea ).
Acordarea banilor spre deosebire de srl-d unde din ce am inteles exista un cont separat fata de cel al firmei iar atunci cand se facea o plata se lua din amandoua. Aici platesti de la tine si ti se ramburseaza dupa: initial 45+ de zile, ulterior s-a ajuns la o cifra de 60-70 de zile. Multumim POSDRU!
Un articol excelent abordat dintr-o viziune cu totul noua dar care defapt constituie realitatea a ceea ce intampla in mediul de afaceri. Orizonturile unor castiguri sigure si imediate face ca si mediul privat sa se afunde in acea nepasare si lipsa de interes pe care o vdem la tot pasul in institutiile statului. Daca ceea ce faci nu o faci din placere, din dorinta de cunoastere, din ambitia de a te autodepasii tot timpul, indiferent ce munca prestezi, calitatea acesteia va fi cel mult una medie.Astel, dupa cum mentionati si voi in articol, intalnim enorm de multe persoane atat din mediul privat cat si in cel de stat, a caror pregatire nu numai ca este deficitara dar risca sa intre in sfera ridicolului. p.s. In masura in care exista disponibilitate din partea dvs. as fi interesat de un schimb de experienta si cunostinte cu dvs..
Ne puteti contacta folosind pagina de contact.